Fractura peroronului: simptome, tratament și recuperare

Conținutul acestui articol:

Tipuri de fractură de peroné

Tratament

Reabilitare și terapie fizică

Tipuri de fractură de peroné

Fracturile de peroné se pot produce în orice punct al osului și pot varia ca severitate și tip.Tipurile de fractură de peroneu includ următoarele:

Lex. oase

Osul fibulei este cel mai mic dintre cele două oase ale picioarelor și se numește uneori osul gambei.

Fracturile de maleola laterală apar atunci când peroneuul este fracturat la nivelul gleznei

Fracturile capului fibular apar la capătul superior al fibulei de la genunchi

Fracturile de avulsiune apar atunci când o bucată mică de os care este atașată de un tendon sau ligament este trasă departe de partea principală a osului

Fracturile de stres descriu o situație în care fibula este rănită ca rezultat al stresului repetitiv, cum ar fi alergarea sau drumeția.

Fracturile diafizei fibulare apar în porțiunea mediană a fibulei după o leziune, cum ar fi o lovitură directă în zonă

O fractură de peroneu poate fi cauzată de multe leziuni diferite.Este asociată în mod obișnuit cu o gleznă rulată, dar se poate datora și unei aterizări incomode, unei căderi sau unei lovituri directe la nivelul piciorului sau gleznei.

Fracturile de peroné sunt frecvente în sport, în special cele care implică alergare, sărituri sau schimbări rapide de direcție, cum ar fi fotbalul, baschetul și fotbalul.

Simptome

Durerea, umflarea și sensibilitatea sunt unele dintre cele mai frecvente semne și simptome ale unei fracturi de peroné.Alte semne și simptome includ:

Incapacitatea de a suporta greutatea pe piciorul accidentat

Sângerări și vânătăi la picior

Deformare vizibilă

Amorțeală și răceală la picior

Tandre la atingere

Diagnostic

Persoanele care s-au rănit la picior și se confruntă cu oricare dintre simptome ar trebui să consulte un medic pentru un diagnostic.Următorii pași au loc în timpul procesului de diagnosticare:

Examinare fizică: va fi efectuată o examinare amănunțită și medicul va căuta orice deformări vizibile

Raze X: Acestea sunt folosite pentru a vedea fractura și pentru a vedea dacă un os a fost deplasat

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): acest tip de test oferă o scanare mai detaliată și poate genera imagini detaliate ale oaselor interioare și ale țesuturilor moi

Scanările osoase, tomografia computerizată (CT) și alte teste pot fi comandate pentru a face un diagnostic mai precis și pentru a evalua severitatea fracturii peroronului.

Tratament

peroneu fracturat

Fracturile de peroné simple și compuse sunt clasificate în funcție de dacă pielea a fost ruptă sau osul este expus.

Tratamentul pentru o fractură de peroneu poate varia și depinde foarte mult de cât de gravă este ruptura.O fractură este clasificată ca deschisă sau închisă.

Fractură deschisă (fractură compusă)

Într-o fractură deschisă, fie osul pătrunde prin piele și poate fi văzut, fie o rană adâncă expune osul prin piele.

Fracturile deschise sunt adesea rezultatul unei traume de mare energie sau al unei lovituri directe, cum ar fi o cădere sau o coliziune cu un autovehicul.Acest tip de fractură poate apărea și indirect, cum ar fi în cazul unei leziuni de tip răsucire de mare energie.

Forța necesară pentru a provoca aceste tipuri de fracturi înseamnă că pacienții vor primi adesea leziuni suplimentare.Unele răni ar putea pune viața în pericol.

Potrivit Academiei Americane de Chirurgii Ortopedici, există o rată de 40 până la 70% de traume asociate în altă parte a corpului.

Medicii vor trata imediat fracturile deschise de peroneu și vor căuta orice alte leziuni.Se vor administra antibiotice pentru a preveni infectarea.Dacă este necesar, se va administra și o injectare împotriva tetanosului.

Rana va fi curățată temeinic, examinată, stabilizată și apoi acoperită, astfel încât să se poată vindeca.O reducere deschisă și o fixare internă cu placă și șuruburi pot fi necesare pentru a stabiliza fractura.Dacă oasele nu se unesc, poate fi necesară o grefă osoasă pentru a promova vindecarea.

Fractură închisă (fractură simplă)

Într-o fractură închisă, osul este rupt, dar pielea rămâne intactă

Scopul tratării fracturilor închise este de a pune osul la loc, de a controla durerea, de a acorda timp fracturii să se vindece, de a preveni complicațiile și de a restabili funcția normală.Tratamentul începe cu ridicarea piciorului.Gheața este folosită pentru a calma durerea și pentru a reduce umflarea.

Dacă nu este necesară nicio intervenție chirurgicală, se folosesc cârje pentru mobilitate și se recomandă un aparat dentar, ghips sau cizme de mers în timp ce are loc vindecarea.Odată ce zona s-a vindecat, persoanele pot întinde și întări articulațiile slăbite cu ajutorul unui kinetoterapeut.

Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale dacă un pacient le necesită:

Reducerea închisă implică realinierea osului înapoi la poziția inițială fără a fi nevoie să faceți o incizie la locul fracturii

Reducerea deschisă și fixarea internă realiniează osul fracturat la poziția sa inițială utilizând hardware cum ar fi plăci, șuruburi și tije

Glezna va fi introdusă într-o cizmă de ghips sau fractură până când procesul de vindecare este complet.

Reabilitare și terapie fizică

După ce au fost în ghips sau atele timp de câteva săptămâni, majoritatea oamenilor constată că piciorul lor este slab și articulațiile lor rigide.Majoritatea pacienților vor avea nevoie de o reabilitare fizică pentru a se asigura că piciorul își recapătă puterea și flexibilitatea deplină.

fizioterapie

Poate fi necesară o anumită terapie fizică pentru a recăpăta puterea deplină a piciorului unei persoane.

Un terapeut fizic va evalua fiecare persoană individual pentru a determina cel mai bun plan de tratament.Terapeutul poate lua mai multe măsurători pentru a judeca starea individului.Măsurătorile includ:

Gama de mișcare

Putere

Evaluarea chirurgicală a țesutului cicatricial

Cum merge pacientul și suportă greutatea

Durere

Terapia fizică începe de obicei cu exerciții de întărire a gleznelor și de mobilitate.Odată ce pacientul este suficient de puternic pentru a pune greutate pe zona rănită, exercițiile de mers și pas sunt frecvente.Echilibrul este o parte vitală a recâștigarii capacității de a merge neasistat.Exercițiile Wobble board sunt o modalitate excelentă de a lucra la echilibru.

Mulți oameni primesc exerciții pe care le pot face acasă pentru a ajuta în continuare procesul de vindecare.

Recuperare pe termen lung

Tratamentul adecvat și reabilitarea supravegheată de un medic crește șansa ca persoana să-și recapete puterea și mișcarea deplină.Pentru a preveni fracturile de peroné în viitor, persoanele care participă la sporturi de mare risc ar trebui să poarte echipament de siguranță adecvat.

Oamenii își pot reduce riscul de fractură prin:

Purtând încălțăminte adecvată

Urmând o dietă plină de alimente bogate în calciu, cum ar fi laptele, iaurtul și brânza, pentru a ajuta la consolidarea oaselor

Faceți exerciții de susținere a greutății pentru a ajuta la întărirea oaselor

Posibile complicații

Fibulele fracturate se vindecă de obicei fără alte probleme, dar sunt posibile următoarele complicații:

Artrita degenerativa sau traumatica

Deformare anormală sau invaliditate permanentă a gleznei

Durere pe termen lung

Leziuni permanente ale nervilor și vaselor de sânge din jurul articulației gleznei

Creșterea anormală a presiunii în mușchii din jurul gleznei

Umflarea cronică a extremității

Majoritatea fracturilor de peroné nu au complicații grave.În decurs de câteva săptămâni până la câteva luni, majoritatea pacienților își revin complet și își pot continua activitățile normale.